Povestea Hanului Vatra: cum a fost readus la viață un monument istoric interbelic din Vâlcea

Costești, Vâlcea | Patrimoniu | 1938 | Reabilitare & Extindere

Un exemplu despre cum patrimoniul construit poate fi salvat atunci când istoria, meșteșugurile locale și o nouă funcțiune se întâlnesc în același proiect.

Puține proiecte de restaurare sau renovare pornesc cu adevărat de la o ruină. Și mai puține reușesc să transforme o clădire abandonată într-un loc care continuă să spună povestea comunității din care provine.

La Costești, în județul Vâlcea, la doar câțiva kilometri de Horezu, fostul Stabiliment al Băilor – o construcție ridicată în 1938 în stil neoromânesc – a trecut prin decenii de degradare înainte de a fi readus la viață. Astăzi, clădirea funcționează sub numele de Hanul Vatra, însă drumul până aici a însemnat ani de documentare, restaurare și dialog permanent între nevoile unei afaceri contemporane și responsabilitatea conservării unui monument istoric.

---

Un stabiliment balnear ridicat în perioada interbelică

Istoria clădirii începe în anii ’30, când fiii familiei Sacerdoteanu au decis valorificarea izvoarelor minerale din zonă prin construirea unui stabiliment balnear.

Finalizată în 1938, clădirea găzduia 14 băi terapeutice la parter și 14 camere la etaj. Apele sulfuroase din Costești erau folosite în scopuri curative, iar stabilimentul reprezenta una dintre investițiile importante ale zonei în perioada interbelică.

După naționalizare, clădirea a continuat să funcționeze ca baie comunală, însă după 1990 a intrat într-un lung proces de retrocedare. Ani la rând, lipsa unei perspective clare asupra proprietății a dus la degradarea progresivă a întregului ansamblu.

---

O ruină cumpărată fără să se știe că este monument istoric

În 2008, Otilia și Dan Loidl, avocat și respectiv arhitect de profesie, au cumpărat imobilul cu intenția de a-l salva.

Surpriza a venit ulterior: nici cumpărătorii și nici notarul care a instrumentat tranzacția nu știau că imobilul figura pe Lista Monumentelor Istorice. Descoperirea statutului de monument a însemnat parcurgerea unor proceduri suplimentare și obținerea numeroaselor avize necesare pentru orice intervenție asupra clădirii.

La acel moment, starea imobilului era critică. Clădirea principală era invadată de vegetație, iar de-a lungul deceniilor îi fuseseră adăugate diverse construcții auxiliare care îi afectau atât aspectul, cât și structura.

„Referitor la provocările renovării, acestea au fost în mare parte de natură sistemică: am fost constrânși de structura deja existentă, pe care a trebuit să o adaptăm viziunii noastre — supramansardarea, recompartimentarea interiorului pentru a găzdui cât mai multe camere, dar și birocrația specifică imobilelor de patrimoniu. Au fost necesare numeroase avize din partea instituțiilor de cultură, un proces care a scos la iveală o profundă neînțelegere a funcționarilor față de nevoile economice ale unor astfel de proiecte, percepute deseori greșit ca un atac direct asupra valorilor de protejat și nu ca un demers de salvare a lor.” – Otilia Loidl

---

Restaurarea unui monument istoric și adaptarea lui la o nouă funcțiune

Lucrările desfășurate între 2012 și 2015 au urmărit două obiective aparent contradictorii: conservarea identității istorice și adaptarea clădirii la funcțiunea de cazare turistică.

Pentru consolidare au fost introduse centuri și sâmburi din beton armat, au fost refăcute planșeele și șarpanta, iar podul a fost transformat în mansardă.

În paralel, au fost eliminate intervențiile considerate parazitare și au fost restaurate elementele definitorii ale arhitecturii originale.

„În 2008, clădirea principală era practic o ruină, năpădită de vegetație și „parazitată” de anexe adăugate de-a lungul timpului — o cantină, o bodegă și un punct sanitar construite în perioada 1965–1990, ulterior dezafectate și complet degradate. O reparație din epoca socialistă înlocuise deja elementele originale de lemn cu elemente standardizate, specifice avântului construcțiilor din anii ’80, ceea ce a impus refacerea lor ulterioară după model istoric.” – Otilia Loidl

Soluția tehnică adoptată, conform expertizei, a fost una de intervenție maximală:

• separarea construcției noi de cea istorică printr-un rost
• introducerea de sâmburi și centuri din beton armat la toate nivelurile clădirii existente
• înlocuirea planșeului din lemn de peste parter cu unul din beton armat
• demontarea șarpantei și a zidurilor de peste parter, refăcute din cărămidă
• recompartimentare interioară completă, la parter și etaj, pentru funcțiunea de cazare (14 camere)
• supramansardare: refuncționalizarea podului — deja modificat în anii ’70, fără elemente originale de păstrat — ca mansardă, cu termoizolare interioară și lucarne noi pentru asigurarea înălțimii utile
• tratarea igrasiei ascensionale la soclu cu mortare speciale aditivate
• eliminarea adăugirilor parazitare care afectau structural și estetic clădirea istorică (fenestrația ulterioară a pridvorului, scara secundară de pe fațada vestică)

În urma lucrărilor, clădirea a ajuns la un nivel de siguranță seismică comparabil cu cel al unei construcții contemporane (clasa de risc seismic a clădirii a devenit RS IV).

Extinderea necesară funcționării actuale a fost realizată printr-un corp nou separat structural de construcția istorică, astfel încât cele două volume să poată coexista fără a compromite autenticitatea monumentului.

---

Restaurare fidelă până la nivelul detaliilor

Poate cea mai interesantă parte a proiectului este atenția acordată detaliilor.

Arhitecții și proprietarii au urmărit constant fotografiile de epocă pentru a reconstitui cât mai fidel aspectul original al clădirii.

Un exemplu aparte îl reprezintă brâurile decorative din băi. Pentru că motivele tradiționale de Horezu nu puteau fi reproduse tehnic pe plăci ceramice moderne, soluția găsită a fost utilizarea unor vase cu defecte provenite de la meșteri olari locali. Acestea au fost sparte și recompuse sub forma unui mozaic care păstrează caracterul autentic al ceramicii tradiționale.

Mobilierul din stejar masiv, elementele de fierărie forjată și decorațiunile textile realizate de meșteri din zonă completează această abordare.

Decorul interior este marcat de echilibrul dintre autenticitate și confort modern, gândit ca „mai mult cu mai puțin” — exact motoul sub care funcționează astăzi Hanul Vatra.

---

Tradiție și confort contemporan

Astăzi, Hanul Vatra oferă condițiile unui spațiu contemporan de cazare, fără a renunța la atmosfera locului.

Camerele păstrează elemente inspirate din arhitectura și meșteșugurile locale, în timp ce extinderea realizată în cadrul proiectului permite funcționarea eficientă a întregului ansamblu.

Rezultatul nu este un muzeu și nici o reconstrucție artificială, ci un exemplu de patrimoniu care și-a găsit o nouă utilitate și care poate continua să existe datorită acestei adaptări.

---

Lecțiile unui proiect de aproape un milion de euro

Cu o investiție totală de aproximativ 700.000 de euro, din care proiectul de reabilitare cofinanțat prin FEADR a reprezentat 400.000 EUR, Hanul Vatra demonstrează că salvarea patrimoniului construit nu înseamnă doar restaurare arhitecturală.

În spatele imaginilor finale stau ani de documentare, proceduri administrative complexe, accesarea fondurilor europene și colaborarea cu specialiști, meșteri și instituții. Tentați nu o dată să renunțe, în primul rând din cauza birocrației și slabei pregătiri a funcționarilor cu care au interacționat, ne bucurăm că proprietarii au găsit până la urmă resurse pentru finalizarea proiectului.

Poate cea mai importantă lecție este însă faptul că monumentele istorice pot avea un viitor doar atunci când reușesc să își găsească o funcțiune viabilă în prezent.

Concluzie

Povestea Hanului Vatra arată că restaurarea patrimoniului nu înseamnă întoarcerea în trecut, ci găsirea unui echilibru între memorie și utilizare contemporană. Fostul Stabiliment al Băilor din Costești nu mai funcționează astăzi ca în 1938, însă continuă să își îndeplinească rolul de loc de întâlnire și ospitalitate, păstrând vie o parte importantă din istoria locală.

Pentru Renovarta, proiectul reprezintă încă un exemplu că investițiile în clădiri vechi pot genera nu doar spații frumoase, ci și povești care merită transmise mai departe. Află cum poți crește valoarea unei proprietăți prin renovare și intervenții corecte.

---