Hai La Saivan: cum trei case tradiționale din Bucovina au primit o nouă viață

Vama, Suceava | Case tradiționale | Bucovina| Relocare & Restaurare

Uneori, patrimoniul nu poate fi salvat acolo unde s-a născut. Dar poate primi o nouă viață în alt loc, dacă este mutat cu respect, răbdare și dragoste pentru ceea ce reprezintă.

---

Există locuri care se construiesc. Și există locuri care se nasc dintr-o poveste.

În primăvara anului 2011, Raluca și Jorg au urcat pentru prima oară împreună pe dealul pe care avea să prindă contur proiectul Hai La Saivan.

Aici exista doar vechiul saivan al familiei – adăpostul în care bunicii și părinții Ralucăi își țineau animalele peste iarnă. De altfel, numele locului vine chiar din această funcțiune: în Bucovina, saivanul desemnează adăpostul pentru oi și alte animale, iar pentru familie expresia „mergem la saivan” era folosită de zeci de ani.

Privind valea, impresionat de peisaj, Jorg a spus simplu:

„Într-o zi, aici trebuie creat ceva special.” – Jorg

Nu un hotel. Nu un complex turistic.

Ci un loc care să păstreze frumusețea Bucovinei autentice.

---

Prima casă nu a fost căutată. Ea i-a găsit pe ei.

La puțin timp după aceea, au aflat despre o casă veche din Vama.

Proprietarul intenționa să o demoleze, iar lemnul urma să fie folosit drept combustibil.

În loc să accepte dispariția ei, au decis să o salveze.

A fost începutul unei aventuri care avea să dureze aproape patru ani.

Astăzi, acea casă este cunoscută drept Casa Mică și reprezintă începutul întregului proiect Hai La Saivan.

---

Patru ani pentru a salva trei case

Privind domeniul astăzi, este greu de imaginat câtă muncă s-a ascuns în spatele lui.

Demontarea fiecărei case, numerotarea bârnelor, transportul lor pe deal, reconstruirea, refacerea fundațiilor, aducerea utilităților și amenajarea întregului ansamblu au însemnat aproape patru ani de lucru.

Mai impresionant este faptul că între 95 și 100% dintre bârnele originale au fost păstrate la fiecare dintre cele trei case.

Inclusiv fundațiile din piatră au fost reconstruite aproape integral folosind materialele originale, completările reprezentând doar aproximativ cinci procente din total.

„Am refolosit fiecare fundație exact cum era, poate 5% doar am adăugat pietre din jurul proprietății.” – Raluca

Inclusiv acoperișurile reflectă aceeași preocupare pentru autenticitate. Dranița folosită pentru învelitorile caselor provine din rezervele pe care gospodarii din zonă le păstrau odinioară în podurile caselor, pentru reparațiile periodice. Pe măsură ce multe dintre aceste acoperișuri au fost înlocuite cu materiale moderne, dranița rămasă a fost recuperată și pusă din nou în valoare la Hai La Saivan.

👉 Află mai multe despre utilizarea draniței ca material pentru învelitoarea unei case tradiționale.

Împreună, bârnele, piatra fundațiilor și dranița recuperată conturează aceeași filozofie care stă la baza întregului proiect: păstrarea autenticității prin valorificarea materialelor originale ori de câte ori acest lucru a fost posibil.

---

Cea mai mare provocare nu a fost reconstrucția caselor.

A fost dealul.

Relocarea caselor a reprezentat o provocare logistică uriașă, însă proprietarii spun că adevărata dificultate a fost alta: transportul materialelor și asigurarea utilităților.

Apa, energia electrică, sistemele de canalizare și fosele septice au trebuit adaptate unui loc ales tocmai pentru frumusețea și izolarea lui.

A fost unul dintre acele proiecte în care peisajul spectaculos vine la pachet cu provocări tehnice pe măsură.

---

Trei case. Trei povești.

Cele trei case nu impresionează doar prin faptul că au fost salvate și mutate, ci și prin păstrarea unor elemente definitorii ale arhitecturii tradiționale bucovinene. Pridvorul, prezent la fiecare dintre ele, continuă să fie acel spațiu de tranziție dintre casă și natură, dintre viața de zi cu zi și peisajul care înconjoară domeniul. Împreună cu bârnele vechi, acoperișurile din draniță și sobele tradiționale, el contribuie la atmosfera autentică pe care proprietarii au dorit să o păstreze la Hai La Saivan.

Află mai multe despre rolul pridvorului în arhitectura tradițională românească.

1. Casa Mare

Cea mai generoasă dintre cele trei case are aproximativ 180 m².

Povestea ei este însă neașteptată.

Nu provine dintr-o singură construcție, ci este rezultatul recuperării și îmbinării a două vechi grajduri bucovinene, transformate într-o locuință spațioasă, fără a pierde caracterul arhitecturii tradiționale.

Iarna, proprietarii spun că locul lor preferat de pe întreg domeniul este patul amenajat pe sobă.

2. Casa Mică

Cu o suprafață de aproximativ 114 m², aceasta este casa care a dat naștere întregului proiect.

Aici s-a păstrat inclusiv soba originală, demontată cu grijă și reconstruită după mutare.

Tot aici se simte poate cel mai bine ideea de continuitate: aceeași casă, aceeași structură din lemn, aceeași sobă, doar într-un alt loc, unde a primit șansa unei noi vieți.

3. Casa Foarte Mică

La doar 48 m², este cea mai intimă dintre cele trei.

Inițial fusese gândită pentru familie, însă ulterior a devenit parte din experiența oferită oaspeților.

Deși soba originală nu s-a păstrat, casa își păstrează atmosfera autentică și demonstrează că dimensiunea nu este cea care definește confortul.

---

Fiecare obiect are propria lui poveste

La Saivan nu există mobilier ales din catalog.

Fiecare piesă a fost căutată, recuperată și adusă aici pentru a spune o poveste.

Proprietarii nu vorbesc despre decor, ci despre o colecție de povești.

Printre obiectele care le sunt cele mai dragi se numără:

• o icoană rusească foarte veche;
• un ondulator de fier de la bunica;
• banca de lucru a unui tâmplar;
• o mașină veche de cusut transformată în suport pentru lavoar
• o pocladă veche păstrată în familie.

„Le-am ales unul câte unul tocmai ca să formeze o experiență care spune o poveste.” – Raluca

Această filozofie se simte în fiecare încăpere.

Nu doar casele au fost salvate

Și celelalte construcții spun aceeași poveste.

Hambarul este, la rândul lui, un fost grajd recuperat și readus la viață.

Beciul păstrează o parte dintre bârnele provenite dintr-o altă construcție veche.

Singurul element realizat integral din lemn nou este foișorul. Vara, acesta devine locul preferat al proprietarilor. Și este ușor de înțeles de ce.

„Vara, foișorul este televizorul nostru. De aici se vede întreaga vale.” – Raluca

Când oamenii nu înțelegeau încă astfel de proiecte

Astăzi, mutarea și salvarea caselor tradiționale sunt tot mai cunoscute.

În urmă cu mai bine de zece ani însă, ideea părea aproape excentrică.

„Unii au râs de noi. Alții ne sfătuiau să punem termopane. Dar cei mai mulți au așteptat să vadă ce iese.” – Raluca

Privind domeniul astăzi, este greu de imaginat acele reacții.

Poate tocmai pentru că timpul a demonstrat că pasiunea și răbdarea pot transforma un proiect, inițial neînțeles, într-un loc admirat de oameni din întreaga lume. Și chiar nu este o exagerare, locația fiind inclusă de Charlie Ottley în episodul dedicat Bucovinei al seriei Netflix „Flavours of Romania”.

Mai pot fi construite astăzi asemenea case?

Proprietarii cred că astfel de case ar putea fi construite și astăzi, însă doar dacă ar exista timpul, răbdarea și interesul de altădată.

În trecut, lemnul era ales într-un anumit moment al anului, uscat corespunzător, iar fiecare îmbinare era realizată manual.

Astăzi, ca aproape în orice alt domeniu, și în construcții se urmărește viteza și eficiența.

Casele vechi urmăreau durabilitatea.

„Cum totul a fost realizat de om, probabil și în ziua de astăzi s-ar putea realiza dacă ar fi timp și interes pentru așa ceva. Din păcate, oamenii în zilele noastre aleg un design simplist, pentru a câștiga timp și a face producție mai mare în toate domeniile…” – Raluca

Ce ar schimba dacă ar lua totul de la început?

Răspunsul vine fără ezitare.

„Probabil nimic. Totul a fost făcut cu multă pasiune, grijă și drag și cred că de aceea a devenit un loc atât de special.” – Raluca

Poate că tocmai aici stă esența proiectului Hai La Saivan.

Nu în faptul că trei case au fost mutate pe un deal din Bucovina.

Ci în faptul că fiecare bârnă, fiecare piatră și fiecare obiect au fost păstrate cu respect, pentru ca o parte din patrimoniul rural românesc să poată continua să fie locuită, iubită și înțeleasă.

Bucovina se regăsește și în farfurie

La Saivan, autenticitatea nu se oprește însă la arhitectură. Ea continuă în obiectele păstrate cu grijă, dar și în ingredientele locale, în rețetele transmise din generație în generație și în ritmul lent în care sunt trăite zilele pe acest deal din Bucovina.

Chef Lili, bucătar certificat și bucovineancă prin tradiție și suflet, gătește folosind rețete moștenite și tehnici vechi, în care timpul rămâne unul dintre ingredientele esențiale.

O mare parte dintre ingredientele folosite provin chiar din gospodăria proprie – de la lapte, ouă și brânzeturi până la carne și legume de sezon –, iar restul sunt cumpărate de la producători din satele învecinate. Filosofia locului este una simplă: cât mai puține compromisuri și cât mai aproape de gusturile autentice ale Bucovinei.

Multe dintre preparate sunt gătite la sobă sau în cuptorul cu lemne, iar meniul urmează principiile mișcării Slow Food: preparatele nu sunt făcute în grabă, ci cu răbdare, așa cum se gătea odinioară.

Alături de preparate cunoscute, precum tochitura, sarmalele sau pâinea de casă, oaspeții pot descoperi și rețete tot mai rar întâlnite, precum supa de tocmagi, scârjele cu slănină și brânză de oi, mămăliga de barabule, alivanca, chiroștelele sau binecunoscutele poale-n brâu.

Iar din când în când, tradiția face loc și unei mici influențe italiene, Jorg, fiind originar din Italia, astfel că în cuptorul cu lemne din foișor se pregătește pizza după rețete italiene autentice – una dintre puținele concesii făcute unui meniu care rămâne, în esență, profund bucovinean.