AlmaCalma – restaurarea unei case săsești din Alma Vii, între patrimoniu, liniște și apropierea de natură

Alma Vii, Sibiu | 1850 | Restaurare | Casă tradițională | Materiale naturale

Povestea unei gospodării săsești readusă la viață prin restaurare atentă, materiale naturale și intervenții discrete.

În satul Alma Vii din județul Sibiu, peste drum de biserica fortificată, o veche casă săsească din jurul anului 1850 a fost readusă la viață printr-un proces atent de restaurare, bazat pe respect pentru materialele originale, tehnicile tradiționale și memoria locului. Astăzi cunoscută sub numele AlmaCalma, casa spune nu doar povestea unei intervenții arhitecturale, ci și pe cea a unei relații construite în timp între oameni, patrimoniu și ritmul liniștit al satului transilvănean.

„Alma Vii este locul în care poți să stai în iarbă și să auzi zgomotul făcut de aripile păsărilor care trec în zbor pe deasupra ta. Ne-a uimit senzația de calm și un fel de energie bună pe care le transmite locul – nu doar nouă, ci tuturor celor care ne trec pragul. Așa că numele a venit cumva foarte repede și natural din alăturarea numelui satului și a acestei senzații: alma calma – suflet liniștit.” – Irina & Robert

Proiectul a început aproape instinctiv, fără planuri foarte clare și fără o expertiză tehnică detaliată înainte de cumpărare. Proprietarii, Irina și Robert, povestesc că decizia a fost luată în doar câteva ore, într-o ultimă zi de vacanță în zonă, vrăjiți de magia locului, așa cum se releva acesta din turnul bisercii fortificate, dar asumându-și și multe necunoscute — o situație frecventă în cazul caselor vechi din mediul rural. Din fericire, structura s-a dovedit stabilă, iar intervențiile majore au putut fi evitate. Află ce trebuie să verifici înainte de a cumpăra o casă veche.

---

O casă despre care satul încă își amintește povești

Nu se cunosc foarte multe informații exacte despre istoria casei, însă dintr-o monografie locală proprietarii au aflat că aceasta ar fi fost construită în jurul anului 1850. Arhitectul proiectului de restaurare, Horațiu Vasilescu, consideră însă că anumite părți ale construcției ar putea fi chiar mai vechi.

În jurul casei circulă și astăzi povești transmise oral de localnici. Un sas care a locuit în Alma Vii le-a povestit proprietarilor despre o femeie care ar fi locuit aici și despre care s-a scris cândva o poezie anecdotică. Ajunsă grav bolnavă, femeia ar fi fost vizitată de un doctor care încerca să-i aline suferința descriindu-i frumusețile Raiului. Întrebarea ei a fost însă una foarte practică: dacă există și cârnați „cum îi plac dumneaei”. Când doctorul i-a răspuns că probabil nu, femeia i-ar fi spus să meargă el în Rai, că ea mai rămâne pe aici. Tot localnicii spun că aceasta ar fi fost și moașa satului.

Casa a avut apoi mai multe vieți.

„Casa a fost o vreme a statului, a fost folosită ca birou al CAP-ului. Exista și un corp în care se făcea vinars.
Am aflat că, la un moment dat, în urma unor alunecări de teren, niște familii și-au pierdut casele, iar aceasta a fost dată unei familii cu mai mulți copii. Se pare că noi am cumpărat-o de la acei copii, dar evident că nu știm cât de adevărate sunt toate aceste întâmplări.” – Irina & Robert

Chiar dacă multe dintre aceste povești rămân imposibil de verificat în totalitate, ceea ce contează cu adevărat este că Irina și Robert au decis că povestea trebuie să continue, oferind casei o nouă viață.

---

Cum arăta casa înainte de restaurare

În momentul achiziției, casa nu mai fusese locuită de câțiva ani. Deși existau multe necunoscute, construcția s-a dovedit surprinzător de sănătoasă structural. Nu au fost necesare subzidiri sau consolidări majore, iar intervențiile asupra zidurilor au rămas locale și punctuale.

Tipologia este una specific săsească: o casă de cărămidă cu beci boltit, verandă și trei încăperi dispuse în linie — camera mare orientată spre stradă, folosită pentru evenimente speciale, camera mediană care funcționa drept bucătărie și camera dinspre deal destinată dormitului. În continuarea casei se află anexele gospodărești, iar spre deal exista șura originală, aflată însă într-o stare foarte degradată.

---

Procesul de restaurare

Abordarea proiectului a fost una de restaurare, nu de renovare convențională. Proprietarii au încercat să păstreze cât mai multe dintre elementele originale și să utilizeze materiale compatibile cu construcția istorică. Spre deosebire de o renovare obișnuită, o restaurare presupune intervenții mult mai atente asupra materialelor, volumelor și tehnicilor tradiționale utilizate inițial. Află mai multe despre care sunt diferențele dintre renovare și restaurare.

După realizarea studiilor de specialitate și a proiectului tehnic, echipa de constructori a început prin îndepărtarea tencuielilor vechi. Astfel au fost descoperite unele fisuri și degradări locale ale zidurilor de cărămidă. Intervențiile structurale au rămas însă limitate, fiind montați doar câțiva tiranți suplimentari față de cei existenți deja.

Refacerea șarpantei și a acoperișului

Una dintre cele mai importante intervenții a fost refacerea șarpantei și transformarea podului într-o mansardă locuibilă. Dacă, de obicei, o astfel de intervenție implică înlocuirea învelitorii vechi cu una nouă, aici procesul a fost invers, stârnind mirarea multora. Astfel, proprietarii au renunțat la țigla nouă existentă în momentul cumpărării casei și au înlocuit-o cu țiglă veche tip solzi, mult mai apropiată de caracterul istoric al casei. Podul a fost izolat cu vată bazaltică, iar noile lucarne au permis amenajarea spațiilor de la mansardă.

Tema acoperișului este esențială în cazul caselor tradiționale transilvănene, atât din punct de vedere tehnic, cât și estetic. Alegerea materialelor și păstrarea proporțiilor originale influențează decisiv caracterul întregii construcții. Află mai multe despre acoperișul casei tradiționale: formă, proporții și rolul care definește întreaga construcție.

Descoperirea grinzilor vechi de stejar

Înlăturarea tavanelor a dus la una dintre cele mai frumoase descoperiri ale proiectului: grinzile originale de stejar. O parte dintre acestea au putut fi păstrate, curățate și tratate cu ulei de in, devenind astăzi elemente centrale în camera comună de la parter.

În celelalte camere, unde lemnul era prea degradat, grinzile au fost înlocuite cu elemente noi realizate după modelul original.

Materiale tradiționale și finisaje compatibile

La interior și exterior s-au utilizat tencuieli pe bază de var și nisip, materiale compatibile cu zidăria istorică și cu comportamentul natural al casei. Finisajul final a fost realizat cu vopsea silicatică, aleasă pentru permeabilitatea la vapori și aspectul apropiat de cel tradițional. Află De ce trebuie să „respire” zidurile unei case vechi.

O parte din tâmplăria originală a fost restaurată, iar elementele care nu au mai putut fi salvate au fost replicate din lemn, respectând modelul inițial.

Între autenticitate și confort contemporan

Casa funcționează astăzi ca pensiune și cuprinde două dormitoare la parter și alte două la mansardă, fiecare cu baie proprie.

Camera centrală găzduiește acum scara, o chicinetă și spațiul de circulație dintre camerele de la mansardă. În total, locuința are aproximativ 130 mp utili.

Pentru încălzire, proprietarii au ales un termoșemineu pe lemne decorat cu cahle pictate manual la fabrica Teracota Mediaș. Inițial și-ar fi dorit sobe tradiționale separate, însă au realizat că soluția ar fi fost dificil de gestionat pentru întreaga casă.

Reconstrucția șurii și restaurarea anexelor

Intervențiile nu s-au oprit la casa principală. În 2024 au fost renovate anexele gospodărești, iar în 2025 proprietarii au reconstruit șura. Structura originală existentă pe teren era prea degradată pentru a putea fi salvată (s-a recuperat doar țigla și unele grinzi de stejar), astfel că a fost relocată o șură din stejar veche de aproape 100 de ani și remontată pe același amplasament. Câteva luminatoare din țiglă transparentă asigură mai multă lumină naturală și creează o atmosferă plăcută în orice moment al zilei.

Anexele au aproximativ 70 mp, iar șura în jur de 135 mp, completând imaginea unei gospodării săsești tradiționale recuperate treptat.

Costurile reale ale restaurării unei case vechi

Ca în multe alte proiecte similare, estimările inițiale s-au schimbat rapid odată cu începerea lucrărilor.

„Am pornit la drum cu speranța naivă că vom reuși să renovăm parterul și să refacem acoperișul cu 50.000 de euro. Am depășit cu mult această sumă.” – Irina & Robert

Restaurarea unei case istorice vine aproape întotdeauna cu cheltuieli mai mari decât estimările inițiale, mai ales atunci când alegi să păstrezi și să restaurezi cât mai multe elemente originale și să lucrezi cu materiale și tehnici tradiționale. Află de ce restaurarea unei clădiri costă semnificativ mai mult decât o renovare.

În schimb, astfel de intervenții contribuie la păstrarea autenticității construcției și la o relație mult mai sănătoasă între clădire și materialele din care este alcătuită.

Pe lângă costurile necesare restaurării casei, proprietarii au constatat că și amenajarea curții și a grădinii de 4500 mp necesită un buget considerabil. Din acest motiv au fost nevoiți să renunțe la profesioniștii la care au apelat la început, și să continue amenjarea exterioară singuri și în etape.

---

AlmaCalma astăzi

Astăzi, AlmaCalma este mai mult decât o pensiune. Este un proiect construit lent, cu răbdare și cu respect pentru patrimoniul rural transilvănean. Restaurarea continuă, la fel și relația proprietarilor cu satul și cu această gospodărie care a traversat aproape două secole de istorie.

Într-o perioadă în care multe case vechi sunt abandonate sau transformate radical, proiecte precum AlmaCalma demonstrează că patrimoniul rural poate fi recuperat fără a-și pierde identitatea.

---

---