Conacul Măntescu, Ruginoasa: povestea restaurării unei case de familie din 1914

Ruginoasa, Buzău | 1914 | Restaurare | Patrimoniu | Casă tradițională

Un loc al copilăriei transformat într-un proiect de suflet, unde trecutul și prezentul se întâlnesc într-o restaurare atentă și profund personală

Unele case nu sunt doar construcții, ci fragmente de memorie. Iar uneori, ele așteaptă ani întregi să fie redescoperite și salvate.

În satul Ruginoasa, în inima Munților Buzăului, o casă veche de peste un secol a fost readusă la viață printr-un proces care a însemnat mai mult decât restaurare: o reconectare cu trecutul, cu familia și cu identitatea.

Pentru Ramona Mellor, profesoară de literatură stabilită în Marea Britanie, acest proiect nu a fost doar o investiție, ci o întoarcere simbolică acasă. Conacul Măntescu, locul copilăriei sale, a devenit astăzi un exemplu de patrimoniu rural restaurat cu respect și inteligență.

„Adevărata forță care m-a motivat a fost recuperarea zilelor fericite ale copilăriei la țară și regăsirea identității diluate de traiul in afara României aproape două decenii. O nevoie de suflet de a da înapoi locului care mi-a dăruit cele mai intense amintiri.” – Ramona Mellor

---

Povestea casei

Construcția casei a început în jurul anului 1914, fiind finalizată în 1916 de către Ion Manta, străbunicul Ramonei, un tâmplar priceput care a ridicat locuința pentru familia sa, dar care, în mod tragic, a apucat să se bucure prea puțin de realizarea sa.

„La scurt timp, acesta a răspuns chemării țării în Primul Război Mondial, devenind un erou atât pentru familia sa, cât și pentru țara lui. Numele său este înscris pe zidul Mausoleului Eroilor de la Mărăşeşti. La rândul ei, această restaurare este si un gest simbolic de recunoştință adus lui și memoriei familiei sale.” – Ramona Mellor

Casa nu a rămas doar un spațiu de locuit. În timp, a devenit și școală primară, prin inițiativa bunicului Gheorghe Măntescu, învățător în sat. Un gest simplu, dar profund, care a transformat locuința într-un loc al comunității.

După decenii de locuire, casa a fost abandonată în 2007, iar în anii care au urmat, degradarea a devenit accelerată.

---

Starea inițială

Când Ramona a revenit aici în 2012, a găsit o casă aproape de colaps:

• infiltrații masive de apă
• pereți fisurați și tencuială căzută
• acoperiș degradat, cu zone unde lumina și precipitațiile pătrundeau în voie
• instalația electrică compromisă
• vegetație crescută necontrolat în jurul și în interiorul construcției
• scara exterioară desprinsă de structură și cu balustrada din lemn complet distrusă

„O casă care plângea, stând în mod surprinzător încă în picioare, aproape ca o persoană care găsește puterea de a supraviețui până când salvarea vine în ajutor.” – Ramona Mellor

În ciuda stării avansate de degradare, elementele originale încă existau — iar asta a făcut posibilă restaurarea.

---

Procesul de restaurare

Lucrările au început în 2015 și s-au finalizat în 2017, fiind un proces complex, cu intervenții structurale majore.

Intervenții esențiale

1. Consolidare structură

• realizarea unei centuri de beton pentru stabilizare
• corectarea înclinării fațadei
• refacerea zonelor afectate de tasări
• realizarea fundației scării exterioare din piatră

2. Refacerea acoperișului

• eliminarea țiglei grele adăugate ulterior
• revenirea la șindrilă din lemn, realizată manual
• reconstituirea lucarnelor după fotografii vechi

3. Restaurarea elementelor tradiționale

• refacerea tencuielii cu materiale naturale (inclusiv păr de capră, ca liant)
• reconstruirea ornamentelor decorative
• păstrarea și recondiționarea detaliilor originale
• refacerea celor 3 sobe din cărămidă după fotografii

4. Intervenții funcționale

• introducerea unei băi și a unei bucătării
• realizarea unei scări interioare (inexistentă inițial)
• refacerea instalației electrice de către soțul Ramonei, Paul, inginer de profesie
• adaptarea spațiului pentru confort contemporan

„Inspirația o pot pune pe seama contactului cu patrimoniul rural construit din Marea Britanie, unde am locuit timp de optsprezece ani.
Aceeași putere a exemplului din Anglia rurală, care m-a educat pe mine, mi-am dorit să o dau și eu mai departe noii generații care are nevoie de exemple mai mult ca oricând. Așa se face că am implicat-o și pe fiica mea în acest proiect, de când avea doar doi ani, spunându-i poveștile locului, luând-o cu mine la fiecare vizitare a locului înainte și pe parcursul restaurarii.
Preocuparea mea este să contribui la menținerea unui aspect încă puternic prezent la noi dar oarecum pierdut în spațiul rural din alte țări: autenticul.” – Ramona Mellor

Principalele provocări

1. Restaurarea pereților exteriori, o intervenție complexă care a început cu îndepărtarea stratului superior de tencuială, pentru a determina amploarea deteriorărilor.

A urmat înfășurarea întregii clădirii cu plasă de sârmă iar apoi aplicarea primului strat de tencuială, un strat grosier ce servește ca bază pentru stratul următor, mai fin. Stratul intermediar este un amestec de pământ, apă, nisip și păr de capră, un liant tradițional reconstituit după cel original, cu proprietăți incredibile de prevenire a crăpăturilor.

Un al treilea și ultim strat de tencuială a fost aplicat pe toți pereții exteriori și lăsat să se usuce înainte de vopsirea cu var. Combinația dintre tencuiala tradițională și vopseaua de var crează suprafețe respirabile, permițând reglarea naturală a umidității. Află De ce trebuie să „respire” zidurile unei case vechi.

2. Realizarea golului pentru fereastră în încăperea care a devenit bucătărie, zidul având grosimea de 60 cm și fiind construit din blocuri de piatră mari, legate cu mortar.

3. Reconstruirea scării exterioare de piatră, care a trebuit să fie demontată treaptă cu treaptă. Fiecare treaptă de piatră a fost marcată individual, pentru a putea fi reașezată în aceeași ordine, odată ce fundația a fost realizată și partea inferioară consolidată. Fundația a fost necesară pentru a susține greutatea treptelor, care este considerabilă.

4. Realizarea învelitorii din mii și mii de de pene de șindrilă din lemn de pin, tăiate manual bucată cu bucată și pre-tratate pentru protecție împotriva intemperiilor, a fost o altă provocare majoră. Pentru un aspect unitar, aceeași șindrilă a fost folosită și pentru acoperirea porții de acces.

5. Căutarea unui echilibru între autentic și funcțional — evitarea compromisurilor estetice în favoarea soluțiilor rapide.

6. Reevaluarea bugetului, acesta – incluzând costurile de proiectare, renovare şi mobilare a interioarelor – depășind de trei ori estimarea inițială.

„Efortul migălos de restaurare a acestei clădiri vechi de peste un secol este menit să creeze o punte între strămoșii mei și urmașii mei — lăsând casa însăși să spună povestea.” – Ramona Mellor

---

Interiorul

Interiorul păstrează obiecte originale de mobilier, țesături de lână realizate manual chiar de mama Ramonei și alte elemente de decor autentice, mare parte provenite din zestrea familiei, integrate într-un cadru adaptat vieții contemporane.

Cele trei sobe originale de caramidă au fost reconstituite dupa fotografii şi sunt complet funcționale.

---

Rezultat

Astăzi, Conacul Măntescu este mai mult decât o casă restaurată.

Este:

• un spațiu de locuire
• un exemplu de intervenție responsabilă asupra patrimoniului
• o călătorie spirituală în timp

„Avem nu doar dreptul, ci și obligația morală de a onora și recupera moștenirea strămoșilor noștri, înainte de a fi prea târziu. Această călătorie m-a ajutat să îmi redescopăr identitatea – să mă reconectez cu amintirile copilăriei, cu rădăcinile mele și cu esența mea. A putea reveni aici și a împărtăși această bucurie si cu ceilati este o emoție cu adevărat unică. Aici mă reunesc cu sinele meu spiritual, cu arborele meu genealogic, cu viața satului de altădată și cu Divinitatea.” – Ramona Mellor

O confirmare a succesului acestui proiect de restaurare este și includerea de către Ordinul Arhitecților din România a Casei Măntescu în Ghidul de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural zona subcarpatică Buzău (pag. 34, 38, 68), ca exemplu de bune practici.

Iar reportajul video de mai jos, realizat de TVR, surprinde transformarea completă a casei și oferă o imagine clară asupra complexității procesului:

Concluzie

Conacul Măntescu nu este doar o restaurare reușită, ci un exemplu despre cum patrimoniul rural poate fi salvat fără a-i altera identitatea.

Este dovada că memoria locului poate fi păstrată, iar trecutul poate deveni relevant din nou — atunci când este tratat cu răbdare, respect și înțelegere.

„Speranțele mele? Că vom dărâma barierele unei mentalități a neputinței, că urbanul și ruralul se vor armoniza în cele din urmă prin exemple fericite, cum este Conacul Măntescu, că oamenii de la țară învață ușor, ușor să devină antreprenori și să își crească nu numai veniturile ci și respectul de sine. Cum? Prin exemple de succes, mentorat, încurajarea cooperării și schimbului de aptitudini, simplificarea modalităților de informare, sprijinirea tinerilor să creeze proiecte inovative de antreprenoriat social în spațiul rural, chiar în comunitățile de unde provin, în cazul unora.” – Ramona Mellor

---